Mănoasele văi ale Tigrului şi Eufratului s-au transformat în deşerturi după defrişarea totală a pădurilor din zonă.

Anual, pe Glob, covorul vegetal (păduri, culturi agricole, ierburi) produce peste 23 de miliarde tone de oxigen, din care peste 60% este produs de PĂDURI.

În ţara noastră, anual, covorul vegetal produce 40 de milioane tone de oxigen.

În zilele călduroase, un hectar de pădure elimină 180-200 kg oxigen şi consumă 220-280 kg dioxid de carbon.

În sezonul estival, un hectar de pădure poate să absoarbă o cantitate de dioxid de carbon egală cu cea eliminată în acelaşi timp de 200 de persoane.

Un studiu din anul 2004, publicat în "Jurnalul despre climă", a analizat furtunile de astăzi comparativ cu furtunile stimulate în condiţii de creştere a emisiilor de CO2 din atmosferă (principalul gaz responsabil de încălzirea globală).Studiul a simulat comportamentul unei furtuni în cazul unei creşteri a CO2 de 1% pe an în peste 80 de ani. Nouă modele de climă globală diferite au previzionat că furtunile generate în condiţii de creştere a CO2 erau mult mai intense. Până la sfârşitul previziunilor, vitezele maxime ale vântului la suprafaţă au crescut cu 6% şi precipitaţiile au crescut în medie cu 18% faţă de condiţiile din prezent.

Un studiu din anul 2005, publicat în revista "Natura", sugerează că intensitatea şi durata furtunilor este legată de tendinţele recente de încălzire a oceanelor asociate cu încălzirea globală. Oamenii de ştiinţă au făcut măsurători ale puterii de distrugere a furtunilor, denumite "Indexul puterii de împrăştiere", încă din 1950. Studiul, combinând vitezele maxime ale vântului fiecărei furtuni şi durata furtunii, a arătat că în ultimii 30 de ani, puterea de distrugere a furtunilor s-a dublat în Atlantic şi Pacific.

Multe dintre acestea s-au întâmplat în ultimii 10 ani, când temperaturile medii globale de la suprafaţa oceanului au atins cote record. Până aici, dovezile ştiinţifice nu fac legătura între frecvenţa mondială a furtunilor şi încălzirea globală. Bazinele oceanice individuale au cicluri multianuale ale activităţilor furtunilor. Dacă numărul total al furtunilor la tropice a rămas acelaşi în timp, procentajul uraganelor de categoriile 4 şi 5 a crescut în ultimii 30 de ani, conform unui articol din 2005 publicat în revista Science.